licht erlischt

ilogica cunoasterii. Apa sambetei ar fi apa care transporta hoiturile spre locul care nu duce niciunde. Ce-i cu mine pe lumea asta? Ma plimb cu barca prin tot felul de vieti. In final ma duc undeva. Niciunde se numeste. Iar in acel Niciunde tai si spanzur. Spanzur.

Ma.

..povestea unui Adam si a unei Eve cazuti din copacii paradisului in tenebrele unei lumi imaginare pe care noi am numit-o,poate,fara sa ne dam seama,Eden. Goi pusca si cu inima deschisa. Pana cand am gustat din pomul cunoasterii si ne-a fost rusine de noi,ne-a fost rusine ca suntem goi si cu inima deschisa. Si-atunci ne-am inchis. Ne-am imbracat,ne-am luat jucariile si am plecat spre alte paradisuri cu toporul la-ndemana.

mi-as dori un paradis in pustiu. Sa fie zapada si sa nu prind urma de pom. Ca-l tai.

Ars celare verum

Indiferenta e o povara pe care o port pe umeri. Nu-mi pasa si imi pare-uneori-asa de rau ca nu-mi pasa. Imi pare rau de cersetori,dar ma doare fix in cur de ei. A inceput toamna-anotimpul nenumaratelor caderi din pom. Caderi si descompuneri deasupra si in interiorul originilor-pamantul.

Dupa ce cadem ne simtim asa de comfortabil incat simtim nevoia sa hibernam. Hibernam sa ne treaca raul de pamant si raul de viermi.

Somnul-o repetitie a mortii. repetitiorum mater studiorum. Am claustrofobie nemanifestata-inca n-am murit.

Dorm sub tristete.

Ars celare artem. Ars celare verum.