cea mai ofilita.cea careia ii aduc saptamanal lumanari negre-verzui cu iz de rochii ale Toamnei. Visez ca ma plimb cu bocancii prin noroi,prin nisip umed asteptand numai. Neantul asteptandu-l sa ma ia si sa ma spanzure de.De Ea.
eppur si muove. Eu nu sunt Acea Eu.
Peste primavara mea verde si plina de poezie s-au asternut norii. Unitatea de masura a tristetii este decibelul supra rasuflare crapata de primavara.
Ori eu…eu nu cred in.
Toate dureau si toate ma faceau fericita. Dar s-au pierdut. Si crede-ma,m-am saturat. Sa tac,de asta nu m-am saturat. Sa-ti tac.
nu fericire ne trebuia. Iar sobolanii….sobolanii nu au aripi.
