Seara când se lasă luna…

toate iau alta infatisare. Cerul e mai negru, pupilele se dilata si oamenii mari se dau pe utulus, se vad stele, se vede ceea ce se simte, se uita ce doare, se panseaza ce se raneste, se citeste printre nori si printre firele de iarba, avem boli, nostalgie, se sta pe spate cu mainile sub cap. Vine racoarea in sfarsit si se inspira intunericul.

La culcare, am stins becurile si am aprins mintea.

Se ia o bricheta si se aprinde pianul. Mi-e o foame de mor si parca parca as gusta putin din supa aceea de note muzicale. Fierbinte sa fie si sa arda tare tare.

Ma duc. Trebuie sa prind somnul de la ora doua altfel risc sa dorm in gara..

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s