Eppur si muove

Ce melodie grea. Imi atarna greu de gat si e mai grea decat inelul lui Frodo. Mai grea decat pietricica lui Sisif. Mai grea decat tot cerul asta care-mi cade in cap.
Oricat de mult, de tare, de adanc, ochii mei privesc acelasi tavan pustiu in fiecare noapte senina cu cer instelat. Mi-e scarba de tine, Cerule si te blestem si blestem toate stelele si toate lumile.

Sange verde si adiat de vant.

Sange purtat peste vremuri secatuite, inimi roase de sobolani, unghii crescute in carne si damfuri de amintiri vechi si putrezite – purtat in acorduri de vioara, pe post de sireturi la bocanci sau pe post de prinzatoare de par incalcit.

Am ajuns in fata mea si simt cum mi se scurge sangele prin gaurile de la bocanci..

toamna ma coloreaza in toate nuantele de negru, toate nuantele de doliu. Port doliul verii si doliul florii si doliul pianului si doliul copacilor si doliul pietrei ce-mi zace-n piept.

Port doliul somnului.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s