The ultimate repression

Pune-ti incheietura pe urechea mea si lasa-ma sa te ascult. Nu-i nevoie de vorbesti, nu trebuie sa-mi spui nimic, mi-e de ajuns sunetul sangelui. Nu trebuie sa imbraci niciun parfum, mi-e de ajuns mirosul carnii.

Seul l’idiot reste impassible.
Seul le fou reste paisible.

sunt cel mai idiot si cel mai prost om din orasul asta si ma mandresc cu asta. Si mi-e greata de aerul pe care il respir. Ca si cum i-as respira pe toti imputitii veseli, superficiali care cred ca jazzul e o muzica doar pentru oameni maturi si stilati. Jazzul imi aminteste despre cat de mult iubesc funeral doom-ul. Uneori uit, uneori ma dor urechile, iar plamanii sunt saturati de inhalat sange sonor.

Ascult jazz si e ca si cum mi-as asculta bucatile de voma ramase printre masele. Si atunci imi doresc sa ascult sangele albastru care zace prin canale si in containerele uriase de marginile tuturor oraselor din lumea asta de care nu am parte.

Mi-as dori sa traiesc intr-o padure plina de verdeata, cladiri gotice si baroce. Si in fond, imi doresc sa n-aud musca.

Am fost cel mai monoteist om din. Am. Fost. Tu. Ai. Acum sunt agnostica. Nu te cunosc si nici nu pot sa demonstrez ca esti, dar stiu ca intre noi doi ploua.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s