Ars celare verum

Indiferenta e o povara.  Si-o port pe umeri asa cum un tata isi poarta pruncul. Nu-mi pasa si imi pare -uneori – atat de rau ca nu-mi pasa. Imi pare rau de cersetori, dar ma doare fix in cur de ei pentru ca nu fac nimic sa ii ajut. Oare de ce nu fac? De ce nu reusesc sa imi gasesc o cauza, s-o simt pana in fiere, sa cred si sa ma-ncred in ea?

A inceput toamna – anotimpul nenumaratelor caderi din pom.

Dupa ce cadem ne simtim asa de comfortabil incat simtim nevoia sa hibernam. Hibernam sa ne treaca raul de pamant si raul de viermi.

Somnul – o repetitie a mortii.

Am claustrofobie nemanifestata – inca n-am murit. Doar dorm sub tristete.

Ars celare artem. Ars celare verum.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s